Sunt oameni care nu pleacă niciodată cu adevărat. Rămân în cântecele pe care le fredonăm, în versurile care ne ating sufletul și în emoția pe care o simțim ori de câte ori le auzim vocile.

Doina și Ion Aldea-Teodorovici au plecat mult prea devreme, dar ne-au lăsat o moștenire pe care timpul nu o poate șterge. Au cântat despre iubire, despre neam, despre libertate și despre dorul de această țară.

Astăzi, după 34 de ani, îi ascultăm cu aceeași emoție și ne dăm seama că unele voci nu se sting niciodată.

Dorul de ei rămâne, iar cântecele lor vor continua să ne vorbească peste ani.

Veșnică amintire, Doina și Ion Aldea-Teodorovici!