Satul Lazo nu este nicidecum cea mai neînsemnată localitate din raionul Ștefan-Vodă. E adevărat că este cea mai mică ca număr de locuitori dintre sate, dar celelalte, chiar mai mari, nu toate au o personalitate care să poată fi pusă alături de scriitorul Petru Dudnic. Scriitorul Petru Dudnic a scris puține cărți, modest ca și satul de baștină, dar de o valoare autentică deosebită, fapt adeverit și de criticii literari, scriitori, iar criticul literar Valeriu Răilean și-a exprimat regretul că operele sale nu sunt incluse în programa școlară spre studiere. Se spune că rolul adevărat al poeziei este să facă pe oameni mai buni. Și acesta este un test de verificare a poeziilor de calitate. Despre poeziile lui Petru Dudnic putem afirma cu capul sus acest lucru. Operele sale sunt îndemnul de a iubi natura, viața, omul, patria, muzica, părinții, pacea și tot ce este valoare adevărată. Un poet cu suflet tânăr care iubește muzica și o asociază cu viața, cu natura, cu tot ce-l înconjoară. Pentru el ploaia este o muzică, iubirea este muzică, femeia cu pruncul în brațe este muzică. El ne învață statornicia aducându-ne exemplu codrii, el ne îndeamnă veseli să fim, chiar atunci când avem inima întristată să avem putere să ne bucurăm cu prietenii dar să nu-i întristăm și pe ei. Și el numește acest lucru „sfântă mascare”: „Are tot dreptul omul – /Durerea cu altul s-o împartă – / Aceasta e-o ușurare, …/Dar e și o slăbiciune – / A-l face pe altul să plângă/Cu-o lacrimă de amărăciune. / Mascați-vă, deci, mascați-vă – / În numele omeniei./ Îmbrățișați prietenii – / În ciuda oricăror chinuri. / În ciuda nenorocirilor – /Cu oamenii fiți ca frații,/Zâmbiți – dacă nu pentru sine, / Atunci măcar pentru alții. / De-a te masca – în numele/ Respectului și al iubirii – / Această cinstită artă/ Au nu-i un talent al inimii?” Ce îndemnuri pline de dragoste, de parcă ar curge din sufletul unui apostol.
Ne mândrim că raionul nostru a avut fericirea și onoarea să fie baștina acestui poet cu suflet bun. Pe data de 10 iunie curent el ar fi împlinit 75 ani de la naștere. Biblioteca publică din s. Lazo, în colaborare cu casa de cultură, biblioteca publică din s. Alava, primăria comunei Alava, au organizat o activitate de omagiere cu prilejul aniversării celor 75 ani ai poetului. Casa de cultură din s. Lazo a fost transformată în casa mare a poetului (improvizată) și și-a deschis ușile să-și primească oaspeții: primarul satului Alava – dl Veaceslav Sîvac, consilieri și reprezentanți ai primăriei Alava, bibliotecari din satele Alava, Semionovca, Brezoaia, foști lucrători ai culturii din localitate, ș.a. În casa mare a poetului răsuna muzica „Femeia care mă iubea”. Un cor de îngerași – copii satului – au delectat auzul tuturor oaspeților cu un recital de poezii din cele mai alese care te copleșeau cu cuvintele lor frumoase și înțelepte: Lungu Maria, cl. 5, Ceban Adriana, cl. 5, Ceban Valeria, cl. 4, Ceban Sergina, 4 anișori, Donici Ana, cl. 4, Gotca Dumitru, cl. 1, Onofrei Victoria, cl. 5, Onofrei Oxana, cl. 4, Ceban Olga, cl. 5, Ceban Andrei, 7 ani. Mai mult decât atât, o surpriză plăcută a fost creația proprie dedicată poetului de către surioarele Ceban. Nu a rămas în urmă nici tineretul satului, reprezentantul căruia – Cebotari Alexandru a recitat cu multă pasiune poezia preferată demonstrându-și mândria că este consătean cu poetul.
A fost o activitate de suflet, unde spectatorii au avut posibilitatea să afle lucruri noi și interesante despre viața și activitatea poetului: a absolvit Cursurile superioare de literatură la Institutul „M. Gorki” de la Moscova (1981); a activat în calitate de redactor la Radio Moldova și la redacția pentru tineret „Luceafărul”; este prezent ca publicist și eseist în publicațiile republicane și moscovite; debutează cu placheta de versuri „Infinitul e aproape” (1968), mai scrie: „Revărsarea culorilor”, „Răvașe din zbucium”, „Se-ntorcea la vatră tata”, „Văzduh pentru suflet”, „Țărâna de acasă”, „Tu și pământul meu”, precum și cărțile de publicistică „Lumina palmelor tale”, „Cu numele tău pe buze”, „Planeta frăției”, ș.a.; membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Pe baza operei „Ion Soltâs” s-au montat filme și spectacole. Acest poet neasemuit în felul său este nemuritor, după cum el însuși spunea: „prieteni, viața nu eu o trăiesc, ci ea trăiește pururi în mine”.
Cristina Stroici, specialist superior DCTST
