În comunitatea tradițională, cu referire la gospodarii și gospodinele raionului Ștefan Vodă pregătirile pentru sărbătoarea Paștelui încep încă din prima zi a Postului Mare, care durează șapte săptămâni. Ciclul Pascal se continuă după Duminica Învierii, cu încă șapte săptămâni, până la Inălțare. Fiecare dintre aceste săptămâni este punctată de sărbători cu rezonanță în calendarul religios, dar și de obiceiuri populare menite să influențeze pozitiv mersul lucrurilor sau să remedieze abaterile de la regulile impuse de calendarul popular. Complexitatea acestor manifestări precum și interferențele dintre calendarul popular și cel religios reprezintă o trăsătură esențială a sărbătorilor tradiționale precum și respectul față de strămoșii care ne-au păstrat și lăsat aceste frumoase obiceiuri:
În Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor – instituțiile de cultură din satele Antonești, Marianca de Jos, Feștelița, Brezoaia, Lazo, Ermoclia, Palanca, Crocmaz, Căplani, Răscăieți, Ștefănești, Copceac, Talmaza, Volintiri, Ștefan Vodă au promovat și valorificat rituri, credințe și superstiții, obiceiuri tradiționale, precum (Joimărița/Joimărica/Nunta Urzicilor/Strigatul peste sat/Aprinderea focurilor /Lăzărițele /Lazărul/Floriile).
Ziua de Paști, Învierea – Lumânarea de Înviere și Coșul pascal specific tuturor 
localităților din raion/obiceiuri mai puțin răspândite decât la alții, spălatul ritual/obiceiul stropitului de Paști/ Masa/Ciocnitul ouălor roșii/Udatul (lunea le stropesc băieții pe fete, marțea stropesc fetele pe băieți)/Umblarea cu Pasca/Tragerea clopotelor și tocării – tinerii se suie în clopotniță în satele Palanca, Tudora, Crocmaz, Olănești, Carahasani, Viișoara, Purcari, Ștefan Vodă, Lazo/colinde și pricesne specifice sărbătorilor pascale/poezii și proză/expoziții de ouă, icoane, aranjament decorativ de paște a mesei cu implicarea copiilor și femeilor refugiate din Ucraina în localitățile Ștefan Vodă, Palanca, Tudora, Popeasca,Volintiri.
Săptămâna Luminată, Săptămâna Albă – Datul în leagăn sau în scrânciob
(în Ștefan Vodă, Antonești, Căplani, Tudora, Olănești, Cioburciu, Slobozia, Popeasca, Semionovca, Alava, Răscăieții Noi, Purcari, Viișoara tinerii se dau în scrânciob pentru a fi sănătoși tot anul). Tradiția datului în scrânciob de Paște sau Hora cu scrânciob încă este păstrată la Carahasani, exact cum sătenii mergeau de Paști în urmă cu mulți ani să se dea în scrânciobul mare. Era un prilej ideal pentru ca tinerii să se împrietenească, după ce se dădeau în scrânciob, băieții invitau fetele la hora de sărbătoare, ceea ce însemna că se vor căsători. Flăcăii construiau din timp un scrânciob din lemn gros, cu patru brațe. Fetele ii răsplăteau pe flăcăi pentru truda lor cu ouă roșii, pe care le țineau în sân sau în buzunare. Fata care se dădea în scrânciob trebuia să aibă flori înmână, o coroniță pe cap și un ou roșu. Această tradiție aduna laolaltă toți sătenii care asistă la datul în scrânciob al tinerilor fete. Spre finalul petrecerii, pentru a crește grâul /cânepa și florile mari și frumoase, în hohote de râs ale tinerilor, se dădeau în scrânciob și babele. Toată suflarea satului prezentă la horă privea la această distracție. Era o veselie grozavă. Potrivit tradiției, a doua zi de Paști în localitățile sus menționate e voie să se ciocnească ouăle roșii și „cap cu dos ”, iar a treia zi „dos cu dos” și pe lateral „coastă cu coastă”.
Tradiții și obiceiuri de Paștele Blajinilor, Paștele Mic – în folclor, Blajinii mai sunt cunoscuți și sub numele de rohmani. Paștele blajinilor este o sărbătoare populară care în credința ortodoxă se pune accent și pe cultul morților. Paștele blajinilor sau Paștele morților ori Paștele Mic reprezintă în sine amintirea tuturor celor ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiți-spovediți, împărtășiți și cu lumânare – sau nepregătiți. Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morților, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei dragi, plecați dintre noi. Credincioșii depun ofrande pe morminte, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde cântănd Troparul Învierii “ Hristos a Înviat”. Se crede că de Paștele Blajinilor sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei și date de pomană.
Valentina Uța, șefa DCTST
