Noutăți

Tradiția care unește

 (Accesați  rubrica de mai jos, „Galerie foto”, unde sunt plasate imagini de la sărbătoarea dedicată portului popular)

         Când vorbim de un  tezaur, la sigur  majoritatea dintre noi  se duc  cu gândul  la o  cantitate  mare de bani,  aur, argint  sau pietre  prețioase,  dar   există și din cei care  știu, că  acest  cuvânt  cuprinde în sine în primul rând  patrimoniul cultural material  și spiritual al unei societăți  sau  epoci.  S-au  năruit civilizații, s-au șters de pe fața  pământului  imperii  și regate dar   urmele lor  au rămas prin  obiecte  de artă  și cultură, de port,  tradiție și obiceiuri, folclor, etc.  Cultura  și patrimoniul cultural este  acea  verigă importantă în istorie care ne leagă de trecut și  ne aliniază  la strămoși  și nu ne permite rătăcirea  sau abaterea noastră  de la tot ce e al nostru, ce ne identifică în acest univers. Un element  de bază  al identității  noastre naționale desigur este  Costumul  Popular, care este cinstit  în ultimii  trei  ani  prin   Ziua  Națională a Portului  Popular  și  de fiecare dată, în ultima  duminică de iunie,   „ne transmite mesaje de iubire, înțelepciune, cumințenie și credința în bine de la  strămoși .  Rod  al imaginației și  îndemânării  meșterilor  costumul  devine o scrisoare sau, mai mult o carte a vieții lor și a destinului nostru comun. Fără îndoială  soarta poporului nostru s-a compus precum  se compune un costum popular – fir cu fir, motiv cu motiv, de la lână până la  țesătură.” (Monica Babuc, ministru  Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova)

        Deja al treilea an  și în raionul  Ștefan Vodă   Portul Popular  a fost  pus la loc de cinste, printr-o  fascinantă expoziție de costume tradiționale cu genericul „Tradiția care unește”.  Duminică, în prima zi de iulie  imaginația și creativitatea artistică  a  lucrătorilor din cultură de la noi   a  încântat   și a atras  privirile vizitatorilor, dornici de a face sute de poze alături de  peisajele rustice, cu miros îmbătător de  iarbă cosită,  flori de câmp, care  au  umplut holul și fațada casei de cultură  din oraș.

       Anul acesta  a fost scos în evidență  costumul tradițional de zi cu zi sau de muncă, cât și cel de sărbătoare  printr-un  spectacol  stop-cadru, unde participanții au demonstrat pe viu viața și îndeletnicirile  oamenilor de la sate cu toate obiectele și uneltele de lucru  folosite  pe vremuri.

Evenimentul a început cu depunere de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare  în ajunul  zilei de comemorare cât și  în contextul  că anul acesta este declarat  Anul  Ștefan cel Mare și Sfânt, cât și Anul European  al  Patrimoniului  Cultural.      O frumusețe de oameni,  îmbrăcați în  costume populare, majoritatea foarte vechi, cu flori  în mâini și în suflet  mândrie  de Marele  Domnitor   au dat  pieții din centrul orașului  un aspect  deosebit de  oficial  și conotație patriotică.

      Așadar,  vizitatorii expoziției  au asistat la o  extraordinară   „tradiție care ne unește”  cu circa  60  de costume  autentice  de  o vechime cuprinsă între 70- 140 ani,  prin diverse  momente  din viața  omului de la noi  din 18 localități ai raionului.

„Clacă  de chirpici din lut” ca la Feștelița – de la  călcatul lutului cu paie,  până la produsul final,  acel  „chirpic” sau  „pațuri”  din care se ridicau case, „Adunatul fânului” în stoguri  ca la Ștefănești  cu copii mici, înfășați sau desculți, îmbrăcați ca pe timpuri, cu  mâncare   în câmp și toată recuzita  necesară, „Treieratul grâului”  ca la Copceac, cu secera și  snopi  legați  și aranjați în clăi, „Pâinea  noastră  cea spre  Ființă”  de la Palanca cu țărăncuțe  frumoase  în cămăși  țesute, copii mici în cămăși lungi  la „strâns pâinea pe deal”,  la fel grijile  pământului  au fost preocupați și cei de la Tudora prin  expoziția vie  „Cununa grâului”, unde se arată  acea  nemuritoare „seară pe deal”, când țăranii coboară spre sat cu  greble și țăpoaie  în spate.  Satul Antonești  a  venit  cu cosași  „Zboară coasa  prin trifoi” și desigur gospodina alături cu mămăliguța tradițională,  „Gospodarii de la Crocmaz ” trebăluiau  prin curte căci grâul  nou măcinat trebuie  copt în colaci și  hulubași  pentru a-i  duce la biserică și cinsti pe cei răposați și tot  din vatra Crocmazului  veni și nevestele ce poartă  pestelcă și basma, iar pe umeri  coromâsle  aducând apă de la Nistru  pentru gospodărie.  Cei de la Căplani  au prezentat „Ghilitul, albitul pânzelor și prosoapelor”, prosoape scoase din stative  în val, cu ciubărul  și cenușa necesară  la ghilit,  iar satul Cioburciu  și-a adus „Fierarii”  că e tocmai vremea de meșteșugit seceri și coase, iar pe timpuri  se potcoveau și caii și  roțile de la care. Vatra vinului ales  Purcari  mai are un pic  până la strâns via și e ocupat de  adunatul usturoiului  și împletitul acestuia  pentru piață, așa că au venit cu  „Vânzători de usturoi”, spectaculoase au fost și „Cumătrițele” de la Răscăieți , în   cămașă  și catrință,  dar și  „Nevestele”  din  Răscăieții Noi   nu-s  de întrecut la  suveică și țesut. Și,  dacă e vară,  sigur că  mai avem  o frumoasă tradiție – 1Curățitul fântânii”  ca la Talmaza.   Înarmați cu funii, căldări, rangă  și var, tălmăzănii  s-au dat  în spectacol  foarte minuțios, ca mai apoi să  dea  și de pomană de sufletul morților cum e tradiția în sat.  După ce am  tot  urmărit  muncile  câmpului și cele casnice  vine și  „Noaptea  Nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”  în care, conform tradiției, am asistat la un minunat spectacol de costum  de  ritual  cu  împletirea coronițelor și aruncatul  acestora  pe apă,  printre stufărișul  râului (satul  Brezoaia), săritul peste foc/rug,  care  purifică  și tămăduie (satul  Semionovca).   Iar după  toate astea  sigur îți vine   și un dor nebun de  omul drag  alături  de  care  ești gata să mergi la „Iertăciune” (or. Ștefan Vodă) în fața părinților  ca pe vremuri  să cazi  în genunchi , smerit, sărutând mâna  lor trudită și blândă.   În orice  ipostază  pe primul loc  a fost  pus costumul  popular  în toată splendoarea sa  autentică.  „Moldovenii când se strâng…” ,  așa cum glăsuiește  cântecul  nu se lasă  fără lăutari, de aceea   au venit  fluierarii de la Marianca de Jos și au cântat  și  ne-au distrat și din bucate tradiționale  toți s-au înfruptat.

       Iar din lada cea veche a bunicii, gătită și ea de sărbătoare  au tot curs  cadouri  și diplome  din partea Consiliului raional.  „Vă mulțumim că mi-ați  amintit de copilărie,  demult n-am mai văzut  obiectele atât de dragi  sufletului  dispărute cu bunicii  și  strămoșii noștri” – a exclamat  emoționat președintele raionului dl Nicolae Molozea.

        Costumul popular plin  de culori și semne magice a fost prezent  și prin  lucrările  unor tineri,  elevi la  secția  de arte plastice, școala de arte „Maria Bieșu”, Purcari.

Maria ROMANCIUC, specialist principal DCTST Ștefan Vodă

(Accesați  rubrica de mai jos, „Galerie foto”, unde sunt plasate imagini de la sărbătoarea dedicată portului popular)