Suntem în luna lui Cireșar, când soarele zăbovește cel mai mult pe cer, iar anotimpul călduros își intră, astfel, pe deplin în drepturi. În calendarul spiritualității, urmează Noaptea de Sânziene iar calendarul urban a suprapus Sânzienilor Ziua Universală a Iei. Astfel începând cu anul 2013 la data de 24 iunie se sărbătorește ‘’Ziua Universală a Iei’’, care celebrează piesa principală a costumului popular moldovenesc, dar și ideea de feminitate, întrucât termenul ‘’ie’’ este atributul inclusiv cămășii populare femeiești. Sărbătoarea Iei populare sau a cămășii cu altiță coincide, nu întâmplător, cu Sărbătoarea Sânzienelor. Tradiția populară ne transmite că Sânzienele sunt ființe foarte frumoase care trăiesc pe câmpii sau în păduri și sunt înveșmântate în ii. În noaptea de 23 spre 24 iunie, cerurile se deschid, iar ființele acestea încep să danseze aducând căldura soarelui, dragoste și a poftei de viață.
Ia reprezintă o carte de identitate a moldovenilor, atât la nivel regional, cât și la nivel național, care în ultimii ani a revenit o popularitate crescută în rândul tinerilor. Cămașa populară contribuie la menținerea sentimentului de apartenență pentru moldoveni de pretutindeni, dar și la sporirea mândriei pe plaiul mioritic. În perioadele de grele încercări ia a fost un simbol al apropierii și al creativității umane. Arta meșteșugului popular și a coaserii iei în special, era moștenită din generație în generație pentru a nu pierde această tradiție care ne reprezintă, împreună cu rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânei a țesutului sau a împletitului firelor. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea. Ia este mesajul strămoșilor noștri, fiecare element al ei – încrețit, altiță, râurile sunt masaje din trecut, unde putem vedea o bogăție de simboluri cusute într-un limbaj universal. Potrivit acesteia, pe ii sunt povestite destine, sunt viețí povestite pe aceste bucăți de pânză. Ia era un fel de Facebook în urmă cu un veac. Îmbrăcând o ie și întrând în biserică, despre femeia aceea se știa tot: dacă este măritată, dacă este văduvă, care vrea să se recăsătorească sau dacă se pregătește de moarte, iile femeilor care se pregăteau de trecere aveau anumite semne- simbol. Cu părere de rău o mare parte din aceste ii sunt sub pământ pentru că au plecat odată cu ele. Din respect pentru munca și crearea străbunilor, tradiția si folclorul trebuie sa rămână în viață, să le transmitem mai departe. Prin mediatorii bibliotecari și muzeografi (Crocmaz, Cioburciu, Tudora, Ștefan-Vodă, Ștefănești) în perioada de 24- 27 iunie 2021 au fost transmise tainele, semnele, modelele, poveștile iei și a costumului popular organizând activități expoziționale: Cămașa populară între tradiție și kitsch: discuțíe publică despre diferența dintre o ie autentică și un produs industrial s-au de artizianat; Poveștile iei – frumusețe și pasiune: expoziție de cărți, foto. Șezătoarea de altă dată: confecțíonarea unor articole mici cu modele populare simple(batiste,prosoape, marame); Ziduri de timp: film documentar despre sat, tradiții si obicei, a fost organizate de către localitățile Purcari, Marianca de Jos, Semionovca, Răscăieți, Ermoclia, Talmaza, Copceac. O altă activitate ca expoziție de cusături: documente de artă populară; Cufărul neamului: piese din lăzi de zestre, costumul de patrimoniu; Ia moldovenească și cusături tradiționale: simboluri, arta populară, expoziție de cămăși tradiționale; Fișe de colorat cu tema: ‘’Ziua Iei’’ a fost prezentată de către Olănești și Feșteluița. La un ceai răcoritor din plante de cîmp cu sinziene au fost invitați cititori la biblioteca din satul Volintiri.
Ia este o comoară bijuterică pe care trebuie să o păstrăm. Poate asta este și pentru noi și asta ar trebui sa fie, ca să o dăm viitorului și să aducem aminte de fiecare dată care e rădăcina, care sunt originile și mai ales care ne este valoarea noastră.
Ababii Angela, specialist principal DCTST
