Noutăți

O zi cu „Echipa Mobilă”

„Echipa Mobilă” este un serviciu social relativ nou în raionul Ștefan Vodă, deoarece a fost instituit, la inițiativa Asociației Obștești „Keystone” și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei, cu susținerea Consiliului Raional, în aprilie a anului 2017. Scopul principal al acestui serviciu este prevenirea instituţionalizării copiilor cu dizabilităţi prin capacitarea familiei în acordarea îngrijirii calitative persoanelor cu dizabilităţi.  Conform Regulamentului serviciului, pe parcursul anului pot fi deservite la domiciliu 25 de persoane cu dizabilități; de aceea, o perioadă de timp, specialiștii serviciului au mers în localitățile raionului unde, împreună cu asistenții sociali comunitari, au selectat beneficiarii acestor servicii (persoanele cu dizabilități locomotore severe sau mintale, autism, etc.). Astfel, specialiștii serviciului care, grație AO „Keystone”, sunt dotați cu un autoturism, se deplasează, conform graficului stabilit, în satele Tudora, Palanca, Căplani, Răscăeți, Ștefănești, Popeasca, Ermoclia, Crocmaz, Feștelița, Talmaza.

Am petrecut împreună cu specialiștii acestui serviciu o zi pentru a cunoaște mai bine specificul și beneficiarii lucrului lor, problemele existente și realizările, opiniile și doleanțele beneficiarilor cu privire la deservire la domiciliu.

Pentru început, am mers cu echipa la Popeasca, deoarece în această localitate sunt cei mai mulți beneficiari, nouă la număr. La plecare portbagajul mașinii a fost plin, fiindcă specialiștii, dna Tatiana Panin, kinetoterapeutul, și dra Doina Ciobanu, asistentul social, au luat cu ei tot ce este necesar pentru lucru. De data aceasta au fost procurate și medicamente, și scutece pentru unii beneficiari.

Prima oprire a fost făcută la Ion, un tânăr de 22 de ani cu paralizie cerebrală infantilă. La vârsta lui, Ion arată, fizic, ca un copil de 9-10 ani, însă vorbește și judecă ca un bătrân înțelept. Zâmbetul lui luminos a adus soarele în odaia unde el locuiește. Bucuros, Ion a exclamat: „Deja mă simt mai bine! Vă închipuiți, dna Tatiana, am început să mănânc singur terciul! Pot ține ceașca și să beau apă! Eu fac exercițiile pe care mi le-ați arătat în fiecare zi, uitați-vă ce mușchi am. Mă ajută mult Ana, surioara mea. Cu ajutorul ei încerc să pășesc, iar când obosesc mă târăsc în genunchi și coate, dar e tare dureros. O să vedeți, până la 1 septembrie o să fiu mult mai bine, eu vreau să mă ridic în picioare. Numai veniți mai des pe la mine…”

Dna Panin, emoționată, a început să-i facă lui Ion masajul și exercițiile, totodată discutând și glumind cu el. Deși procedurile erau dureroase, tânărul n-a oftat nici măcar o dată, păstrând zâmbetul pe față. (În clipele acestea mă gândeam: câți oameni fără dizabilități se plâng de viață, suspină la orice pas și cad în stare de depresie. Le-ași recomanda să-i facă măcar o vizită lui Ion pentru a începe a prețui viața, acest dar dumnezeiesc, la justa ei valoare.)

Mai apoi, din discuții cu dna Panin, am aflat că dacă acest copil primea îngrijirea necesară de la naștere, situația lui ar fi fost complet alta. Spre nenorocul său, Ion s-a născut într-o familie social vulnerabilă cu toate consecințele materiale și spirituale care decurg din acest fapt. Atunci când Centrul de servicii specializate pentru copii și tineri cu dizabilități fizice din Ștefan Vodă dispunea de transport specializat, Ion, grație asistentului social, vene la centru unde a făcut cure de tratament, dar, cel mai important pentru el, a cunoscut multă lume nouă și și-a făcut prieteni cu care se întâlnește numai la sărbători organizate de DASPF de Anul Nou sau de Paști. Este foarte dornic de comunicare, fie și virtuală. Familia dispune de un calculator, care, însă, nu este conectat la Internet. Încă o problemă există care ar fi putut rezolvată mai demult dacă cineva (familia, asistentul social, primăria, medicul de familie etc.) își bătea capul – tânărul are nevoie de un pat funcțional adaptat la diagnosticul lui.

Sandu, un alt beneficiar din familie monoparentală, are nouă ani și aceeași dizabilitate, cu grad sever. De copil au grijă buneii, deoarece mama lucrează peste hotare pentru a întreține doi copii. După divorț, tata, stabilit cu traiul în Rusia, nu ajută deloc copiii săi, iar organele abilitate să îl oblige pe tata să plătească pensia alimentara așteaptă ca el să revină în țară. Și dacă nu se întoarce niciodată? Nu există alte pârghii legitime de a soluționa problema? Întrebări retorice…

Sandu este elev în clasa a treia, învață la domiciliu, după planul educațional individualizat. Învățătoarea vine de trei ori pe săptămână pe parcursul anului școlar și face orele cu Sandu, care este foarte stăruitor.

S-a bucurat și Sanduțu de sosirea vizitatorilor. „O să ne jucăm azi?”, a întrebat copilul, cu speranță în glas, pe Doina Ciobanu. Prin joacă comună băiatul a repetat culorile, cifrele, figurile geometrice, a unit piese în ordinea necesară; cu ajutorul asistentului social, s-a achitat de toate sarcinile, fapt pentru care a fost lăudat. În cazul lui Sandu repetarea cu adevărat este mama succesului, deoarece există probleme cu memoria de lungă durată și nu numai. A răbdat și Sandu cu smerenie masajul și exercițiile fiindcă a înțeles că-i fac bine. Recent, copilul a trecut printr-o o cură de reabilitare la o instituție medicală din Chișinău. Astfel, în pofida tuturor greutăților, copilului i se acordă grija și atenție, se face tot posibilul pentru reabilitarea lui fizică și intelectuală. Cu ajutorul specialiștilor „Echipei Mobile”, acest scop devine mult mai real.

În familia G. un copil are dizabilitate intelectuală, altul este autist. Băieții sunt deseori agitați, agresivi, nu ascultă părinții, încearcă să fugă din curte, însă portița este mereu închisă cu lacăt. „Dacă n-aveam statut de asistent personal, nu știu ce făceam, deoarece nu pot lăsa feciorii fără supraveghere nicio clipă”, a spus mama copiilor, nespus de mulțumită că există acest serviciu social la noi în raion. Specialiștii echipei au făcut primii pași în lucru cu acești copii, fiindcă familia a fost recent inclusă în serviciu. Au fost binevenite pentru specialiști cursurile de instruire de 3 zile ținute la Vadul lui Vodă, pentru însușirea si dezvoltarea de către participanți a tehnicilor si metodelor teoretice si practice de lucru cu copilul autist.

De la Popeasca echipa a mers la Ermoclia, satul vecin, unde, într-o casă închiriată, locuiește cu părinții Mihai, copilul de cinci ani cu PCI, grad sever. De la prima vizita a echipei, în ianuarie curent, situația s-a schimbat simțitor în bine. Mama copilului atunci era în depresie, mereu frustrată, izbucnea în plâns la orice întrebare pusă. S-au depus multe eforturi, cu mama a lucrat psihologul, dna Oxana Pîntea, dar și toți ceilalți au contribuit pentru a scoate femeia din criza psihică. Acum femeia este mult mai liniștită, deschisă spre comunicare, întâlnește specialiștii echipei cu zâmbetul pe față. Și munca kinetoterapeutului s-a încununat cu un succes remarcabil – în ziua de Paști Mihaiță a făcut primii pași din viața sa. A fost cea mai fericită sărbătoare – odată cu învierea Domnului a înviat speranța în viitor mai bun pentru toată familia. Când Mihăiță a început să meargă mai bine în încălțămintea ortopedică pe care specialiștii au comandat-o la CREPOR, a venit timpul socializării. Copilul merge cu mama la grădiniță pentru câteva ore, deja și-a făcut prieteni cu care se joacă. Recunoștința părinților n-are margini: „De când a început să activeze „Echipa Mobilă” am simțit și noi că există în raion servicii sociale. Copilul nostru a primit atâta ajutor de la specialiști, ei l-au pus pe picioare, plus că doamnele au adus medicamente și scutece de care aveam mare nevoie, dar și multe haine. Să le dea Domnul multă sănătate specialiștilor „Echipei mobile” și celor care au instituit acest serviciu.”

Istoria Evelinei, fetiței de 10 ani cu amiotrofie spinală, paralizie spastică și intelectul păstrat, este una cutremurătoare. Când le-a ars casa, mama a plecat la muncă peste hotarele țării, lăsând fiicele Evelina și Violeta în grija surorii sale. Mătușa, o doamnă cu suflet mare, deja le îngrijește pe nepoate de patru ani. Evelina este un copil atât de cuminte, atât de dulce, încât nu poți să nu te atașezi de ea cu toată inima. Dra Ciobanu și dna Panin au fost de două ori cu Evelina cu mașina de serviciu la Chișinău, la CREPOR, unde au comandat încălțăminte ortopedică, orteze pentru picioare, corset pentru spate. Cât de mult s-au bucurat femeile când, la rugămintea lor, li s-a eliberat gratis un scaun-veceu și suport special pentru baie! Mătușa Evelinei, văzând toate „trofeele” aduse de la Chișinău, a plâns de emoții și mulțumire.

Aceasta zi de lucru demonstrează din plin că acest serviciu social a unit într-o echipă specialiști veritabili, oameni mărinimoși, sensibili la suferințele beneficiarilor, care fac tot ce le stă în puteri, chiar și mai mult, deoarece implică în ajutorarea acestor familii toți prietenii și cunoscuții care pot și vor să facă o binefacere fără surle și trâmbițe. Deși se afla în concediu în ziua aceea, psihologul echipei, dna Oxana Pîntea, își suna colegii încontinuu pentru a afla cum să simte un copil sau altul, cum s-au rezolvat problemele cu încălțămintea ortopedică etc. Chiar și șoferul, membru devotat al echipei, dl Iurie Bojenco, mi-a spus cam supărat: „Cineva crede că noi nu facem nimic deosebit, umblăm cu mașina din sat în sat. Ați văzut cum muncesc specialiștii noștri, câtă inimă depun în fiecare caz, cum se consumă sufletește. Deseori îi aduc înapoi la direcție surmenați complet, iar acolo încă mai au de lucrat cu hârtiile, tare mult au de scris…”

„Dacă e să fiu sinceră, nu mă satisface salariul, care nici pe departe nu corespunde eforturilor depuse, fizice și intelectuale, nemaivorbind de acea durere sufletească simțită practic zilnic, însă există o recompensă care n-are preț – rezultatele muncii care te înaripează. Mă bucur enorm de orice progres pe care îl fac copiii cu ajutorul nostru, de speranța și mulțumirea din ochii părinților”, cuvintele acestea le-a spus dna Panin, însă toată echipa are aceleași simțiri și gânduri.

E bun entuziasmul, probabil pe el au contat aceia care au stabilit salariul specialiștilor. Din păcate, entuziasmul se ciocnește cu grijile materiale cotidiene și se epuizează până când ajunge la limită. Și atunci bunii profesioniști pleacă din serviciu în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. Într-un an de zile au demisionat patru specialiști, și timp de două luni serviciu a funcționat fără coordonator.

Una din definițiile fericirii spune că omul e fericit atunci când dimineața pleacă cu plăcere la lucru, iar seara se întoarce cu bucurie acasă. Salariul care nu acoperă nici cele mai stricte necesități ale familiei știrbește mult cea de-a doua componentă a acestei ecuații…

Valentina GORNOSTALI, IP „Prier”

P.S. Nu pot să nu dau două informații îmbucurătoare: serviciul are șef nou, dna Nelea Gherasimovici, psiholog, cu experiență de lucru în asistență socială; Ion are pat funcțional datorită eforturilor depuse de specialiștii „Echipei Mobile” și ajutorului dlui Anton Slobozianu, coordonatorul Fundației „Viața și Lumina”.