Aşadar, iată-ne ajunşi la cea de-a 26-a aniversare a proclamării Independenţei Republicii Moldova – fapt de importanţă cu adevărat istorică ce s-a consumat la 27 august 1991. Am devenit stat recunoscut în plan mondial, stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), care îşi are vocea şi votul său în acest for suprem al ţărilor lumii. Acest act istoric are multe semnificaţii valoroase, arhiimportante, dar pentru început eu aş menţiona-o pe una în mod deosebit. Mă refer la poporul nostru moldovenesc şi la personalităţile politice în care poporul nostru credea, ce au realizat prin lupta lor acest măreţ act – proclamarea independenţei şi suveranităţii statului Republica Moldova.
Sunt categoric împotriva opiniei expuse de unii că Independenţa şi Suveranitatea Republicii Moldova ne-a venit nouă ca un cadou – sau cum îşi permit chiar să afirme unii – ca pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă. Consider iresponsabile astfel de afirmaţii şi care intră în contradicţie cu adevărul. Cred că suntem datori să nu uităm cu câtă înverşunare au luptat forţele duşmănoase constituirii statului nostru, cu câtă ură s-a încercat să fie combătută intenţia de a i se acorda prin Hotărâre de Parlament statutul de limbă de stat limbii române şi a reveni la alfabetul latin. Sunt convins că nu avem dreptul să uităm şi de Interfrontul duşmănos intenţiilor noastre naţionale, dar îndeosebi şi de crearea aşa-zisei „republici moldoveneşti transnistrene” (rmn) – teritoriu separatist care datorită anumitor forţe din afară nu poate fi integrat în cadrul Republicii Moldova nici azi.
De aceea şi vreau să-i menţionez, în mod primordial, pe toţi acei patrioţi, oameni cu viziuni clare şi corecte care au luptat cu adevărat ani la rând pentru ca Moldova să devină stat suveran, independent. Şi anul acesta, la 27 august – de Ziua declarării Independenţei Republicii Moldova – şi la 31 august – de Ziua Limbii Române – când în localităţile raionului nostru vor avea loc manifestări consacrate acestor evenimente, ar fi bine, corect să fie pronunţate cuvinte elogioase la adresa celor care au luptat pentru formarea şi consolidarea statului nostru atât la nivel de ţară, dar, în special, şi a patrioţilor locali, căci sunt sigur că, practic, în toate localităţile raionului au fost patrioţi, luptători pentru devenirea statului nostru. Nu contează – sunt ei în viaţă sau au plecat în lumea celor drepţi – este de datoria noastră să nu-i uităm în niciun caz.
Ştiu că înaintea acestor două cele mai importante sărbători se discută cu mai multă intensitate dacă au fost realizate idealurile de la începutul anilor ’90, dacă am transformat în fapte reale tot ce se putea face, dacă, global vorbind, poporul trăieşte aşa cum îşi doreşte. Am fost şi rămân un om realist, un om cu picioarele pe pământ. Şi de aceea am s-o spun sincer: este evident, din păcate, că visele noastre de atunci nu au fost realizate în măsura în care speram – poate şi pentru că eram prea optimişti pe atunci şi nu înţelegeam cât de complexă este opera de construcţie a unui stat. Nu am realizat lucruri importante pentru stat şi popor, pentru că nu totdeauna a existat stabilitate şi colaborare în arcul guvernamental, am fost deseori blocaţi de forţe externe, dar şi interne.
Am avut onoarea să fiu deputat în Parlamentul R. Moldova şi mă gândeam pe atunci şi continuu s-o fac şi acum că ar fi bine ca fiecare partid parlamentar, care a făcut parte din arcul guvernamental, să vină la sfârşitul mandatului cu o dare de seamă în faţa poporului despre cele realizate în timpul aflării la putere. În orice caz, ca preşedinte de raion, susţinut de o coaliţie de guvernare la nivel raional, dar, practic, de majoritatea covârşitoare a consilierilor raionali, ca membru al Partidului Democrat din Moldova, partid care în mod decisiv şi-a asumat responsabilitatea guvernării ţării, facem tot posibilul, ce ne permit condiţiile obiective interne şi externe. Evident că ne dorim mai multe, dar afirm cu toată responsabilitatea că atât la nivel de ţară, cât şi de raion se lucrează la maximum de potenţial.
Dar, să revenim, stimaţi locuitori ai raionului, la motivul adresării către d-voastră cu acest mesaj sărbătoresc. Cât de complex şi dificile ar fi timpurile, aceste două cele mai mari sărbători – Ziua Independenţei şi Suveranităţii şi Ziua Limbii Române – trebuie să le onorăm la cel mai înalt grad, cu maximă trăire sufletească. Pentru că aceste două evenimente sunt baza statalităţii noastre, sunt unitatea de măsură a demnităţii noastre. Dacă le onorăm şi le respectăm, înseamnă că ne respectăm pe noi ca popor. Eu cred că o altfel de înţelegere a semnificaţiei acestor sărbători nu poate exista.
Vă felicit cordial, dragi locuitori ai raionului, cu prilejul acestor două cele mai importante sărbători ale ţării noastre, dorindu-vă dvs. şi Moldovei noastre prosperare, viitor frumos şi realizarea idealurilor noastre.
Nicolae MOLOZEA, președintele raionului