Iată-ne ajunşi la posibil cele mai înălţătoare, mai pline de credinţă sărbători – Sfintele Paşti şi Paştele Blajinilor. Suntem o ţară în absoluta ei majoritate de creştini ortodocşi. S-o recunoaştem – că ar fi urât să minţim în faţa Domnului: ca şi creştini suntem diferiţi – unii îşi trăiesc demult viaţa în deplină armonie cu credinţa creştină ortodoxă, alţii au avansat mult şi se apropie şi ei de această stare a armoniei, dar sunt şi dintre acei care sunt în primele clase la însuşirea, înţelegerea, îmbrăţişarea Credinţei.
Poate că nu am dreptate pentru că, sincer vorbind, mai am foarte multe de însuşit, de înţeles în credinţa ortodoxă, dar mie mi se pare că contează foarte mult dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet. Bineînţeles, e mai bine să cunoşti şi să respecţi cât mai mult postulatele, cerinţele ortodoxiei. Dar cred că se merită să fie încurajaţi atât de sfintele feţe bisericeşti, de părinţi, rude, prieteni şi cei care fac primii paşi în ale Credinţei.
Şi e greu să-ţi închipui un motiv mai prielnic, mai potrivit pe calea Credinţei decât Sfintele Sărbători de Paşti. Pentru că hai să încercăm să ne amintim noi, cei care avem un pic mai muţi ani, cu ce ni se asociază în memorie Paştele? Fără îndoială, cu prezenţa la slujbele în biserică, cu povestirile buneilor, părinţilor despre marile jertfe ale lui Isus Hristos aduse oamenilor. Tot atunci am primit şi primele lecţii de reţinere – să respectăm, cât puteam noi atunci, postul, pentru că după aceea venea minunata răsplată: părinţii ne cumpărau hăinuţe, ghetuţe, cămăşi sau altceva nou, dulciuri, ni se dădeau ouă roşii cu care făceam „competiţie” cu alţi copii de seama noastră (al cui îi bate pe toate) la sărbătoarea din centrul satului. Şi numaidecât părinţii ne trimiteau cu cadouri la nanii noştri, la rude, vecini. Şi nu ne prea era ruşine, cu toate interdicţiile de atunci, să ne facem semnul sfintei cruci atunci când se cădea.
Sunt absolut sigur să Sfintele Paşti s-a întipărit în memoria tuturor atât ca o mare sărbătoare creştină, cât şi ca un enorm prilej de bucurie. De aceea şi aşteptăm cu atâta nerăbdare Paştele. Părinţii, buneii noştri înţelegeau marea semnificaţie a acestei mari sărbători, iar copiii, prin tradiţiile şi bucuriile pascale, intrau pe poarta credinţei.
Din câte ştiu, nu chiar multe popoare din lume au aşa sărbătoare ca Paştele Blajinilor. Iar asta vorbeşte de la sine că moldovenii îi respectă pe cei cărora le datorează viaţa. De fapt, credinţa ortodoxă cere ca să-i pomenim cât mai des pe cei plecaţi în lumea celor drepţi. Iar la noi în raion – în unele localităţi duminica, în altele lunea – vin oamenii la cimitire cu pomeni pe care le dau de sufletul celor duşi pe ceea lume. Vin preoţii şi ţin slujbe, trecând pe la fiecare mormânt. Şi apoi niciodată în an nu se mai adună atât de multă lume, ca de Paştele Blajinilor în cimitire.
Înseamnă că majoritatea din noi îl au pe Dumnezeu în suflet.
Au venit marile sărbători pascale…
Hristos a înviat!
Nicolae MOLOZEA, preşedintele raionului