La 31 august, în fiecare an, marcăm una dintre cele mai importante sărbători ale ţării noastre – Ziua Limbii. Există o expresie înaripată foarte corectă: limba, istoria, teritoriul, tradiţiile sunt pilonii principali ai unei naţiuni, ale unui stat. De aceea consider că acum circa 30 de ani în urmă a fost just, fondat adoptată legea care reglementează funcţionarea limbii de stat şi a limbilor reprezentanţilor altor naţionalităţi pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, în baza acestei legislaţii, statul îşi realizează politica sa lingvistică şi aceasta este firesc în lumea modernă.
În genere, este normal ca fiecare naţiune să-şi vadă limba sa respectată cu adevărat, în capul mesei. Legile la care mă refer au avut anume această menire – să aducă limba noastră maternă din rol secundar, cum a fost cândva, în rol de limbă de stat. Sper că într-o măsură considerabilă aceasta ne-a reuşit, dar asta nu înseamnă că nu mai există lacune. Doar că ar trebui să ne pune întrebarea: cine este vinovat în asta? Cred că nu trebuie să ne ascundem după deget şi să răspundem cinstit: noi, moldovenii, reprezentanţii naţiunii titulare a ţării noastre. Mă refer la toată perioada asta de circa 30 de ani ai istoriei noastre.
Eu totuşi sper că veţi fi de acord cu mine: în această perioadă au fost înregistrate succese în politica lingvistică a statului. Limba noastră, a băştinaşilor, este prima ca răspândire şi valoare în ţară – deci, este scoasă din statutul ei secundar de cândva. Totodată, în ţara noastră sunt create condiţii bune pentru păstrarea şi funcţionarea limbilor reprezentanţilor altor naţiuni şi popoare cu care conlocuim în Moldova, lucru pentru care ţara noastră a fost apreciată de prestigioase organisme internaţionale.
Da, suntem încă departe de ceea ce ne dorim. Mă refer, în mod special, şi la modul cum vorbim. S-o recunoaştem: auzim deseori un limbaj incult, buruienos chiar, folosim neadecvat cuvinte străine. Şi să ne întrebăm iar: cine-i vinovat? Bineînţeles, tot noi. Că nu poate statul să creeze un mare inspectorat lingvistic, care ar ţine sub controlul său modul cum vorbeşte fiecare dintre noi.
Eu sper într-o politică armonioasă a statului vizavi de funcţionarea limbilor, în care vor fi păstrate unele tendinţe de astăzi. Am în vedere că se va păstra limba de stat, dar şi celelalte limbi ce se vorbesc pe teritoriul ţării nu vor fi oprimate, neglijate.
Limba noastră trebuie respectată, merită să fie sărbătorită. Ea ne distinge ca neam. Deci permiteţi-mi din tot sufletul să felicit oamenii acestui demn raion cu prilejul acestei mari sărbători! Bucurii, prosperitate, realizări frumoase şi pace în suflet să ne dorim reciproc cu acest bun prilej!
Vasile MAXIM, președintele raionului Ștefan Vodă