În cimitirul din or. Ştefan-Vodă, pe un mormânt stă un monument funerar pe care se văd cifrele 28.04.1928 – e data naşterii unei marcante personalităţi din istoria raionului. E locul unde îşi află somnul de veci bunul meu prieten din copilărie, coleg de breaslă şi mentor – Ion PALANCEAN.
A plecat în nemurire prea devreme, numai la 63 de ani încă neîmpliniţi – chiar în floarea vârstei creatoare, căci a fost o personalitate cu minte clară, lucidă şi foarte creatoare. Din plin a manifestat aceste calităţi, mai ales în ultimele decenii ale vieţii lui zbuciumate.
Aproape două decenii a fost angajat în procesul educaţional din instituţiile de învăţământ. De la modestul post de profesor de limba română a fost transferat director de şcoală la Slobozia, apoi la şcoala medie din satul natal – Tudora. La începutul anilor ’60 a fost numit şeful secţiei raionale de învăţământ din Căuşeni. Anume în această perioadă a vieţii şi-a evidenţiat şi mai pronunţat calităţile sale organizatorice. La sfârşitul lui decembrie 1964, când a fost creat raionul Suvorov (azi Ştefan-Vodă) a fost ales vicepreşedinte al Comitetului executiv raional, activând în această postură aproape 20 de ani. A dirijat activităţile instituţiilor de învăţământ, cultură, medicină, comerţ, finanţe etc. Anume între anii 1965-75 majoritatea timpului se afla pe şantierele de construcţie ale viitorului oraş. Imaginar vedea frumosul oraş. Aici şi-a demonstrat capacităţile de arhitect, organizator, inginer. Cabinetul lui era încărcat cu hărţi, scheme, schiţe, proiecte, puteai vedea şi unele modele de materiale de construcţie. Nu avea zile sau ore de primire, vizitatorii intrau cu problemele şi nevoile lor, fiind ascultaţi cu bunăvoinţă şi înţelegere, iar oamenii plecau satisfăcuţi, cu chestiunile rezolvate.
Pe parcursul acelor ani s-au perindat patru preşedinţi ai Executivului raional: Alexandr Mezenţev, Alexei Veclenco, Mihail Morari, Tudor Puşcă, iar el a rămas permanent ca un adevărat străjer la postul său. A muncit cu râvnă, cu toată ardoarea inimii lui, care ştia că e bolnavă, cu tot elanul său uman. A fost cu adevărat un iscusit gospodar, chiar un salahor.
Fiindu-i recunoscute principialitatea caracterului şi spiritul organizatoric, dragostea şi puterea de muncă. Au existat câteva intenţii de a fi ales preşedinte al executivului într-un raion, ba chiar şi viceministru al Învăţământului. Dar comitetul raional de partid a stopat aceste iniţiative – era mare nevoie de acest trudnic în raion.
Mai apoi tot comitetul raional de partid, la începutul anului ’82, l-a destituit nejustificat din funcţia lui, fiind numit director al Şcolii Profesionale din raion. A fost o lovitură morală puternică, ceea ce i-a provocat dureri şi mai puternice ale inimii, ce l-au adus mai târziu la deces. Dar nu s-a destăinuit, nu s-a plâns nimănui.
Şi inima lui a ars asemenea miticului Danco, luminând o nouă cale pentru generaţiile viitoare. Aici ar fi la locul său câteva din versurile lui Alexandru Vlăhuţă:
„…Şi tu te-ai ars, zdrobindu-ţi inima,
Cu flăcările mult răvăşite
Ce-ţi luminau ale gândirii
Acele planuri încă neîmplinite…”
Da, avea încă multe planuri în gândul său. Dar au rămas uitate…
Aşa e natura umană – multe personalităţi sunt lăsate în taina uitării. Aşa s-a întâmplat şi cu Ion Palancean, despre care, în circumstanţele actuale, nu se mai pomeneşte… Păcat… Şi e mare păcat!
De aceea, cunoscând receptivitatea conducerii raionului şi a primăriei orăşeneşti, mă adresez cu rugămintea respectuoasă, dar insistată din partea generaţiei mele şi ale tuturor care au beneficiat de roadele muncii lui Ion Palancean: chibzuiţi, vă rog, şi elaboraţi decizii din care s-ar vedea şi auzi că numele lui Ion Palancean în raionul Ştefan-Vodă nu este dat uitării nemiloase. Cred că e destul să umblăm de vreo 15-20 de ani cu ideea parcului orăşenesc, care aşa şi n-a mai ajuns să arate prin ceva că este cu adevărat în memoria lui Ion Palancean.
Ion DOMBROV, „Cetăţean de Onoare al raionului”