„Drumul către iad e pavat cu bune intenţii” („Благими намерениями устлана дорога в ад”) – de multe ori m-am convins, prin propria experiență și nu numai, de înțelepciunea profundă a acestei expresii. Din păcate, uneori dorința noastră de a face un bine se soldează cu un rezultat contrar și neplăcut. Anume așa s-a întâmplat când un grup de părinți copiii cărora au atins vârsta de școlarizare au hotărât să colecteze bani pentru a repara sălile de clasă de la școala primară din or. Ștefan Vodă. O intenție bună, nu?
Din start menționez, că, după afirmațiile managerului școlar, directorului interimar, dna Natalia Darii, și pedagogilor, părinții au fost informați la adunări și careul solemn la finele anului școlar că în curând în instituție va fi implementat un proiect impunător de reparație finanțat de către Consiliul raional și Consiliul județean Brașov. Astfel, pereții vor fi termoizolați din exterior, vor fi schimbate ferestrele, sistemul de încălzire și canalizare. Costul lucrărilor este estimat la 3.400.000 lei. Mai mult, prin eforturile președintelui raionului, dlui Nicolae Molozea, au fost atrase investiții suplementare în sumă de 500 mii lei, pentru pavarea curții școlii. Deci, două instituții de învățământ din raion vor implementa, în anul curent, proiecte costisitoare – liceul teoretic „Ștefan Vodă” și școala primară. Prin urmare, după implementarea proiectelor, aici vor fi create cele mai bune condiții pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ.
Dar să revenim la subiectul propriu-zis – colectarea banilor. Părinții, văzând în ce stare se află încăperile unde urmează să învețe odraslele lor, și-au dat seama că, cu adevărat, ar fi bine de schimbat tapetele roase de-a binelea sau linoleumul etc. Cine nu vrea binele copilului său? S-a propus să se strângă a câte 500 lei (se zvonește și de 700 lei) de la fiecare familie pentru reparație. N-am fost prezentă la acestea întruniri ale părinților pentru a vedea reacția lor la această propunere, însă presupun că nu toți au fost de acord: veniturile familiilor sunt diferite, pentru unele bugete această sumă este peste puteri. Nu știu dacă a avut curajul cineva să spună acest lucru deschis (din păcate, noi, moldovenii, suntem cam fricoși, nu îndrăznim să numim lucrurile pe nume în față, preferăm să vorbim după spate), deoarece s-a temut ca să nu sufere copilul din cauza refuzului părintelui de a da banii. Așa sau altfel, în oraș s-au pornit diferite zvonuri, jalbele unor părinți au ajuns la urechile șefului direcției generale învățământ, iar pe numele președintelui raionului a parvenit o petiție cu privire la colectarea ilicită a banilor la școala primară.
La indicația dlui Nicolae Molozea, președintele raionului, dl Vasile Gherman, vicepreședintele raionului, și dna Raisa Burduja, șefa direcției generale educație, s-au întâlnit cu pedagogii școlii primare, apoi cu părinții elevilor clasei întâia. La ambele ședințe s-a spus răspicat și fără echivoc: în instituțiile de educație preșcolară și preuniversitară unde nu există asociații de părinți nu poate avea loc colectarea banilor pentru „fondul școlii”, „fondul clasei” și alte invenții. Totodată, crearea asociațiilor este doar dorința și inițiativa părinților, iar aderarea la acestea este benevolă. Pentru a activa în cadrul legal, asociațiile trebuie să fie înregistrate la Ministerul Justiției sau la organele administrației publice locale (APL), trebuie să respecte Statutul și Regulamentele aprobate în mod corespunzător, să aibă contabil și cont în bancă, iar colectarea taxei de membru să fie transparentă. Deși în cazul creării asociației nu este corect să se insiste ca fiecare părinte să fie membru al asociației, sunt părinți care încearcă să îi oblige pe toți, uneori îi intimidează pe cei care nu pot plăti sau îi forțează chiar să devină membri ai asociației. Aici trebuie să intervină administrația instituției de învățământ, în scopul evitării cazurilor de abuz, neglijență, încălcare a drepturilor elevilor sau părinților. Cadrele didactice și managerii pot doar colabora cu asociațiile, dar nicidecum nu pot impune părinții să strângă bani pentru necesitățile școlii sau cele personale.
Mă întreb, de ce până acum în școala primară n-a fost organizată asociația, deși părinții permanent au colectat, subliniez, benevol, bani pentru necesitățile stringente ale instituției rezolvând multe probleme. Afirmația această nu este o bârfă, ci constatare concretă. Probabil, e cu mult mai ușor să dai o sumă de bani și să uiți de problemele școlii, decât, ca membru asociației, să te implici activ în atingerea scopurilor și obiectivelor propuse, cum ar fi apărarea drepturilor copiilor, dezvoltarea activismului social, îmbunătăţirea calităţii educaţiei, susţinerea elevilor ce provin din familiile defavorizate, susţinerea performanţei în educaţie, îmbunătăţirea condiţiilor fizice în instituţiile de învăţământ, creşterea nivelului de implicare a părinţilor în viaţa şcolii etc.
În concluzie: instituțiile de învățământ au nevoie mare de implicarea părinților în procesul de educație și învățare a elevilor, în condițiile contemporane susținerea părinților este necesară, inclusiv cea financiară și materială, însă trebuie de activat în cadrul legal. Astfel, colectarea ilicită a banilor de la părinți este strict interzisă de legislația în vigoare. Să nu uităm că drumul pavat cu cele mai bune intenții ne poate aduce la procuratură sau CNA…
Valentina GORNOSTALI, IP „Prier”