„Lectura ne înaripează sufletul”, spunea Voltaire. Cultura oricărei societăți are la temelie cuvântul scris transmis din generație în generație. Cu toate acestea tot mai puțini oameni care pot citi devin cititori pasionați de lectură.
În cadrul Campaniei Naționale de promovare a cărții și lecturii „Să citim împreună”, în IP Gimnaziul „Mihai Sîrghi” din Cioburciu, a avut loc întâlnirea cu pedagogul, scriitorul și publicistul Aurelian Silvestru. Subiectul central al discuției a fost volumul „Îngerii dispar în ploaie”, apărut în 2017, la editura „Prut Internațional”.
Bibliotecarele, dna Anastasia Talmazan de la gimnaziul „Mihai Sîrghi” și Dina Agachi de la biblioteca publică din Cioburciu, în parteneriat cu Centrul de resurse al Consiliului Elevilor, au adunat la discuția cu autorul pe cei pasionați de lectură și creație. La eveniment au participat elevi din Cioburciu, Ștefan Vodă, Carahasani, cadre didactice, reprezentanți ai Direcției Generale Educație și Direcției Cultură din Ștefan Vodă, bibliotecarele de la liceul „Ștefan Vodă” și biblioteca publică Carahasani, reprezentantul Corpului Păcii în Cioburciu, pensionari.
Timpul rece, lapovița și ninsoarea din acea zi de brumar n-au putut împiedica bucuria copiilor, care cu mult interes au inundat încăperea bibliotecii mobile staționate în curtea școlii. Și mai mare a fost surpriza când Măria Sa Scriitorul i-a salutat amical pe picii curioși.
O atmosferă caldă și prietenoasă a planat în cadrul discuției ce s-a încins între elevii captivați de subiectele schițelor lecturate și autorul operei. Întrebările istețe ale elevilor au fost răsplătite pe deplin cu lecții de viață de mare valoare și cărți semnate de mâna autorului. Copleșit de fiorul amintirilor, oaspetele a reușit să captiveze sala cu glume, întâmplări din viață, pilde pline de înțelepciune, îndemnuri spre bunătate, verticalitate, credință. Dispoziția sufletească transformată în cuvinte ce se aștern de pe filele cărții pe sufletele celor prezenți, a făcut să vibreze o sală de emoții, căldură și bucurie sufletească, iar melodiile interpretate de către elevii Gorun Ion, Crina Talmazan și profesorul Talmazan Ion au impresionat prezența până la lacrimi.
Ne-am dori mult ca astfel de întâlniri să devină o bună tradiție ce ar contribui la stimularea interesului pentru lectură în rândurile elevilor.
Aliona Teajco,
director adjunct educație în IP Gimnaziul „Mihai Sîrghi”, Cioburciu
Gânduri postlectorale
Lectura cărții „Îngerii dispar în ploaie” de Aurelian Silvestru mi-a produs plăcere, bucurie și mândrie pentru creația scriitorului.
Opera cu caracter autobiografic dedicată adolescenților, întocmită frumos într-o limbă literară, mustoasă, bogată în expresii originale, neologisme, ne reprezintă zestrea neamului, bogăția valorilor lui spirituale: credință în bunul Dumnezeu, bunătatea, omenia, pedagogia populară tradițională.
Mi-am revăzut, savurându-i paginile, copilăria în „Jucăria” (Tristețea, uneori te învață să fii om…), „Cureaua tatei” (…să fii în stare să te aperi singur… de cele rele”); anii de școală în „Anii de școală”, „Careul”, „Medaliatul”, „Minorul”, „Îndrumătorul”; primii fiori ai dragostei în „Dansatorul”, „Cavalerul cu aripi de petale”, „Fata despletită”; visele, iluziile spulberate în „Copilul care l-a pictat pe Dumnezeu”. Tot aici am stat de vorbă cu părinții trecuți în veșnicie – „Casa fără geamuri” și m-am oglindit în „Oglinda”, ce ne cere mereu să schimbăm persoana pe care o vedem și întreaga noastră lume se va schimba, fiindcă „Lumea e oglinda fără de sfârșit a sufletului nostru”, cum menționează autorul.
Relevante sunt paginile ce ne amintesc despre trecutul sumbru, prezentul zbuciumat: „cum să ne uităm în ochii stelelor, dacă stăm mereu cu fruntea în pământ…”, când „ai noștri” se luptă „cu ai noștri”, când negospodarii conduc gospodăria…”(„Copiii Cerului”).
Autorul încoronează opera sa cu schița „Echilibrul”, dorind să ne vadă nu ca pe Îngerul Dezamăgit din legendă, care stă pe marginea prăpastiei, gata să se arunce în ea, dar ca îngerul care, desfăcându-și aripile puternice, devine un echilibru dintre bine și rău, dintre Speranță și Lumină…
Ilustrul pedagog, scriitor și publicist, reprezintă cu demnitate și verticalitate intelectualul de ieri, de azi, de întotdeauna.
Citiți-i opera în întregime și veți trăi sentimentul mândriei că ne tragem dintr-un neam destoinic, de răzeși…
Ludmila Rusu, pensionară
