Acesta a fost genericul pe ca ni l-am propus noi pentru întâlnirea de suflet din 11 februarie curent cu poeta Radmila Popovici, în cadrul căreia am lansat în IPLT „Ștefan Vodă” placheta de versuri „Apa care își bea mâinile”. Am ales anume acest generic, deoarece labirintul poeziei Radmilei Popovici nu are nevoie de un fir al Ariadnei dinafară, el conține multiple simboluri pe care atunci când le descifrezi, pătrunzi până în strunele cele mai sensibile ale sufletului.
Vrem să le reamintim cititorilor că Radmila Popovici s-a născut la 31.08.1972 în Florițoaia Veche, Ungheni. Este poetă, autoare și traducătoare din rusă în română a mai multor texte pentru spectacole. Actualmente face parte din trupa de actori a Teatrului „Geneza Art”.
Dintre aparițiile editoriale enumerăm: „Mi-s” (Prut Internațional,2008); „EvAdam” (Gunivas,2012); „Portativul cu pistrui” (Arc,2013), „Intimatum” (Vinea, 2014).
Este autoarea textelor pentru musicalul „Porțile”, pentru spectacolele „Douăsprezece scaune”, Pepi Ciorap Lung”, precum și a versurilor pentru CD-urile de autor:„Tu și eu”, „O lume în ochi de copil”.
Menționăm că începând din 2013 în fiecare an organizăm câte o întâlnire cu un scriitor. În anul acesta, după o discuție cu elevii, am hotărât să dăm prioritate poeziei și nu am dat greș.
La inițiativa noastră, 22 de elevi din clasele a IX-XIIa au manifestat un interes deosebit de a se implica în activitatea respectivă. Unii au realizat reflecții în baza poemului preferat, alții au pregătit lucrări grafice pe care le-au comentat original.
Astfel, Tatiana Balan, elevă în clasa a XII-a B a reflectat asupra întrebării: Are nevoie secolul XXI de poezie şi de poeți? În concluzie, domnișoara a menţionat că poezia adevărată nu va muri niciodată, ci va trăi etern în adâncurile sufletelor dornice de artă. Versul, în pofida greutăților, este dovada zborului spiritului spre alte lumi, lumi ale trăirilor.
Arina Negru din aceeași clasă a analizat poemul “Guta” și a realizat și o pictură inspirată din el. „Opera respectivă m-a făcut sa meditez asupra unor lucruri care îmi deranjau conștiința, mi-a trezit amintirile în care mă simțeam neajutorată și vulnerabilă. Sunt convinsă că fiecare dintre noi are parte de momente în care se simte paralizat în fata societății și-i permite să distrugă treptat identitatea prin introducerea unor norme banale. Acestea cauzează „ridicarea unor ziduri” care ne împiedică spre a ne dezvolta artistic. De asemenea, oprea „Guta” m-a inspirat sa creez aceasta lucrare care include reflecțiile personale (pictura) În ea sunt imortalizate toate gândurile care-mi apăreau în timpul lecturii textului. Guta este o boală care există doar în adâncul conștiinței firii omenești. Atâta timp cât îi este permis să domine viața cuiva, ea va progresa și va deteriora rămășițele purității și originalității”, a menționat în final Arina Negru.
Maxim Pîntea din clasa a XII-a C a afirmat: „Citind poezia „O suflare”, a rămas surprins… Cât adevăr emană. Suntem gata să dăm mereu mâinile în jos, dar oare se merită? Fericirea nu ține de „a avea”, ci de „a fi”. Ea nu poate fi achiziționată, simțită, deoarece este o stare de care trebuie să te lași profund cuprins, ea vine din suflet, din interiorul omului. Meditând profund la cele citite, am putut identifica un spațiu real, o luptă între întuneric și lumină. Lumina – este perseverența, obiectivele, acțiunile și dorințele noastre. Ea este fericirea, sensul vieții. Doar că întunericul stă mereu la pândă. Depinde de tine dacă ve-i conștientiza acest fapt. Poate fi greu, poate fi ușor, nu te da bătut niciodată, fiindcă o suflare necesită efort, dar într-un final, aduce cu sine o ușurare și perspective deosebite. Cum am putut observa din context: are loc o luptă între lumină și întuneric, doar că ….. întunericul se teme de lumină!!!” Iulia Ceban s-a oprit la poezia „G(h)em”. I-a atras atenția, deoarece sensul pe care l-a înțeles, îi era foarte aproape de suflet și consideră că ar fi aproape și pentru majoritatea dintre noi. Este vorba despre rutină. Cea, care ne însoțește zi de zi și nu ne lasă să savurăm din viața, momentele frumoase și zilele diferite și speciale în felul său. Fără să ne dăm seama, cufundați în lucru, gânduri și probleme, uităm să ne oprim și să savurăm clipa pe care o trăim, iar zilele, trecând ca minutele, pe lângă noi. Iulia Ceban a încercat să oglindească sensul acestei poezii printr-o imagine grafică, cu mai multe simboluri, precum roata compusă din zilele săptămânii, în care omul este plasat ca un hamster ce aleargă continuu, fără sens și destinație.
Alina Șchiopu, elevă în clasa a XII-a B și-a început comunicarea astfel: „Stimată doamnă, Radmila Popovici, din start vă mulțumesc pentru că ne-ați onorat cu prezența dumneavoastră azi la noi în liceu, totodată le mulțumesc profesoarelor Ștefan Natalia și Brînzărei Irina pentru oportunitatea de a ieși din albia curriculei și a intra în lumea poeziei”. După ce eleva și-a împărtășit impresiile proprii în urma lecturii versurilor care i-au deschis noi orizonturi ale universului, Alina Șchiopu a concluzionat: „M-am convins a câta oară că o poezie adevărată te sensibilizează. Așadar, poemele doamnei Popovici m-au sensibilizat adânc. Vă îndemn și pe voi să le citiți!”.
După 2,5 ore elevii i-au adresat poetei mai multe întrebări la care au primit atât răspunsuri, cât și unele sugestii de a-și urma visele. Elevii nu au lăsat poeta să plece până nu au convenit ca în luna mai să desfășurăm un recital de poeme. Activitatea a finalizat cu piesa „Crizanteme”, interpretată de eleva clasei a X-a, Bulai Felicia, versuri Radmila Popovici.
ȘTEFAN Natalia, profesoară de limba și literatura română în IPLT „Ștefan Vodă”, grad didactic superior
BRÎNZAREI Irina, profesoară de limba și literatura română, grad didactic întâi.
