În formarea personalității un rol important revine lecturii literaturii artistice. Dacă tânărul este ghidat cu înțelepciune de profesor de literatura română, bibliotecar și părinți, el citește cărți bune care lasă o amprentă puternică asupra dezvoltării lui intelectuale, spirituale, morale, formează principii de viață. O dovadă elocventă celor spuse mai sus este discursul Alinei Șchiopu, elevii clasei XI B a liceului teoretic „Ștefan Vodă” pe care liceana l-a prezentat în cadrul activității dedicate scriitoarei Augustina Șiman.
***
Augustina Șiman a reușit de minune să abordeze una din cele mai interesante subiecte, și anume, femeia, cea despre care se poate vorbi la nesfârșit. Eu, fiind domnișoară și pășind în pragul maturității, vreau să-mi creez abilități în formarea unei vieți independente, a unei vieți în care să persiste echilibrul dintre familie, carieră și timp liber, a unei vieți în care să nu fiu în toate pe locul doi, doar pentru că sunt femeie. Acest lucru, de fapt și-l dorește orice domnișoară de vârsta mea, și cred că Augustinei Șiman i-a reușit de minune să scrie un ghid care să ne conducă în crearea unei vieți după bunul nostru plac.
Autoarea spune despre sine că este o tânără care promovează cu dedicație emanciparea femeilor, reinventarea lor și mesajul că trebuie să aibă în buzunar banii câștigați de ele, un ruj potrivit și multă încredere, suficient spațiu încât să pună la dubii totul în ce crede sau în ce să se încreadă și mai mult.
Ce înseamnă, de fapt, emanciparea? Dicționarul spune că este o acțiune de eliberare de prejudecăți, constrângeri, convenții sociale. Dacă e să ne referim la femeie, emancipare ar însemna independența și libertatea a acesteia, scutirea ei de anumite stereotipuri și idei învechite despre ceea ce ar trebui să facă și încadrarea ei în toate sferele sociale fără nicio îndoială. După părerea mea, omenirea nu a ajuns încă la o emancipare pe deplin a femeii, fapt care o doare pe Augustina Șiman și care a determinat-o să atingă în cartea sa și acest aspect al umanității. Deși, de-a lungul secolelor, femeia a reușit să obțină anumite drepturi, precum dreptul la școală, dreptul la vot, și la implicarea activă în cadrul societății, în zilele noastre femeia oricum este considerată cu o treaptă mai jos decât bărbatul și este apreciată mai puțin. Vă aduc și exemple. Dacă luăm în vedere problema angajării, ne dăm seama că legea nu corespunde cu realitatea. Dreptul la serviciul este egal pentru femeie și bărbat, dar când este vorba despre aceștia ca două candidaturi la un post vacant, automat, are mai multe șanse bărbatul, deoarece femeii, pe lângă munca de la serviciu, i se mai adaugă și îndatoririle în cadrul familiei. Astfel un angajator, cântărește totul în mintea lui și ajunge la concluzia că o femeie la serviciu îi va da mai multe bătăi de cap, decât un bărbat, deoarece ea în orice moment poate să plece pe buletin din motiv că copilul i s-a îmbolnăvit, poate să meargă în concediu de maternitate etc. Dacă e să ne gândim, deseori la interviurile de angajare, femeile primesc asemenea întrebări: Sunteți căsătorită? Plănuiți în viitorul apropiat nașterea unui copil în familia dumneavoastră? Și dacă răspunsurile sunt afirmative, acestea pun angajatorul pe gânduri și îl fac, deseori, să neglijeze capacitățile intelectuale, studiile, experiențele în domeniu ale doamnei, domnișoarei în folosul candidatului mai puțin problematic.
Acum vreau să întreb, de ce în societatea noastră situația familială influențează cu mult mai mult cariera unei femei? Răspunsul multora ar fi că, de când e lumea, femeia este legată de casă, curățenie, cratițe și copii. Eu însă aș spune că acesta este doar o prejudecată. Este normal ca o femeie să-și dorească o familie, însă crearea și menținerea ei nu o va împiedica să obțină succese pe plan profesional, pentru că ea este puternică și capabilă să mențină echilibrul între aceste aspecte ale vieții, ceea ce este mai greu pentru un bărbat care poate să muncească o jumate de zi și seara la cerința soției de a o ajuta cu copiii să răspundă: „Eu la serviciu muncesc îndeajuns”.
Mulți dintre oameni atât bărbați, cât și femei, pun întrebarea astfel „De ce nu vă mulțumiți voi cu o viață fără serviciu, fără carieră, acasă lângă copii, cu un soț care are un serviciu bine plătit și care vă asigură tot ce este necesar pentru viață?” În primul rând, o femeie fără serviciu, este o femeie izolată de societate, care nu se dezvoltă în niciun fel și care riscă ca la sfârșitul vieții să realizeze că în afară de cratițe și aspirator nu a văzut și nu a obținut nimic. În al doilea rând, femeia ca să fie fericită are nevoie de stima și aprecierea oamenilor din jur, iar pentru aceasta ea trebuie să dea dovadă de implicare și activism. În al treilea rând, o femeie fără serviciu riscă la un moment dat să fie învinuită și nerespectată de către soț, spunând ca ea stă toată ziua acasă și nu face nimic, neluând în considerație responsabilitățile casnice pe care le îndeplinește în fiecare zi. Dar mai este ceva pe lângă toate acestea. Augustina Șiman spune că o femeie trebuie să aibă în buzunar bani câștigați de ea. Sunt de acord cu aceasta, pentru că o femeie cu bani proprii își demonstrează într-un fel independența ei, demonstrează că ea poate să-și câștige existența cu propriile forțe. Având bani dobândiți prin propria muncă, o femeie poate să suporte anumite cheltuieli și nu riscă să fie învinuită de către soț că aruncă banii în vânt. Acestei femei nu i se cere explicație la fiecare leu cheltuit și ea are posibilitatea să bucure oricând pe sine însăși, pe copii și pe soț cu câte un dar, în timp ce pentru doamnele/domnișoarele fără serviciu singurul cadou din partea soțului va fi întreținerea.
În concluzie, pot spune că, o femeie fericită și împlinită este cea care reușește să găsească o balanță între serviciu și familie. Însă, pentru aceasta, femeia trebuie să țină piept multor încălcări de drepturi, multor prejudecăți, și să lupte pentru ruperea inegalității dintre ea și bărbat.